Mic ghid de dresaj al catârilor
Psalmul 32
„Să nu fii ca un cal sau ca un catâr fără discernământ, care numai strunit cu un frâu și cu o zăbală se apropie de tine!“.
Biblia, Psalmul 32, versetul 9
Duhul Sfânt folosește de multe ori imagini din realitatea fizică pentru a ne învăța adevăruri din realitatea spirituală.
El folosește imaginea catârului (sau a calului) pentru a ne arăta cum ne instruiește Dumnezeu pentru a ne învăța discernământul spiritual și apropierea de El fără teamă.
Pentru a fi de folos oamenilor, catârii și caii trebuie să fie dresați. Cu răbdare și înțelepciune, un dresor va ști să câștige încrederea acestor animale al căror instinct de conservare le face foarte sensibile la mediul înconjurător și foarte temătoare. Capacitatea lor de a fugi foarte repede este un mecanism de autoapărare care prin instructaj va fi transformat într-o resursă foarte utilă.
Este foarte important ca în relația cu animalul, dresorul să stabilească la început, cu fermitate și blândețe, cine este șeful. Așadar, el instituie niște reguli de comportament pe care le aplică în mod consistent.
Supunerea animalului de regulă este răsplătită, nesupunerea duce la repetarea în practică din nou și din nou a regulei până când comportamentul vizat e învățat. Încrederea animalului în stăpânul său crește când regulile de comportament stabilite sunt aplicate în mod consistent. Pentru animal, consistența aduce predictibilitate, iar predictibilitatea îi dă confort.
Învățarea comportamentului de orientare a corpului în direcția dorită de stăpân, se face prin aplicarea presiunii blânde în diferite părți ale corpului (cap, părțile laterale ale corpului etc). Direcția presiunii reprezintă direcția de mers. Presiunea aplicată de mâna instructorului este înlocuită la momentul potrivit de zăbală și frâu.
Zăbala și frâul sunt dispozitive de ghidare și strunire a animalelor. Un călăreț le va folosi pentru a-și controla animalul în orice mediu. Mediul familiar este confortabil, deci ușor de navigat; în schimb, unul nefamiliar este stresant. Însă, condus și încurajat de călăreț, animalul va merge înainte învățând prin experiență că împreună cu stăpânul său el este în siguranță și acolo.
Să nu fii ca un cal sau ca un catâr fără discernământ…
Am putea intui în îndemnul Domnului pentru David dorința Lui ca oamenii Lui să ajungă să i se supună ușor, conduși de discernământul spiritual care vine din Duhul Sfânt. Firea noastră pământească, însă, este imposibil să fie transformată, ea este ca un catâr care trebuie strunit mereu, împins la locul lui, direcționat.
Asemeni catârilor (sau cailor), și noi dacă suntem lăsați pe cont propriu și neinstruiți, suntem incapabili să discernem calea corectă și să rămânem aproape de Stăpânul nostru, de Dumnezeu. Mai mult, fără protecția și îngrijirea Lui suntem în pericol.
Așadar, ca să fim în siguranță și să Îi fim de folos Stăpânului, El trebuie să ne învețe și să ne formeze.
La început, când venim la Dumnezeu ca să fim ai Lui, Dumnezeu va stabili o relație cu noi. Domnul ne va învăța încrederea în El prin bunătatea, gentilețea și dragostea Sa. Prin purtarea de grijă pentru nevoile noastre, El ne va învăța ordinea ierarhiei în familia Sa. El, Cel care ne susține și ne protejează e Tatăl, noi suntem copiii; El e Stăpânul, noi suntem supușii.
Apoi, cu răbdare și înțelepciune, Dumnezeu ne va învăța supunerea pentru a ne face folositori și neînfricați. Cum? Prin setul Său de reguli de bună purtare pe care ni-l face cunoscut ca să ne schimbe modul de gândire și de comportament.
Tatăl va fi consistent în așteptările pe care le are de la noi și cu blândețe și fermitate va folosi disciplina pentru a ne ghida pe drumul cel bun și pentru a ne ține aproape de El.
Pe măsură ce învățăm călăuzirea Lui și supunerea față de El, ne deprindem să mergem prin viață fericiți, în pace, plini de curaj și încrezători.